Paşaportul specialităţii CHIMIA ANORGANICĂ

 

Domeniul ştiinţific, în care se conferă gradul ştiinţific:
Chimia.

Formula specialităţii.
Specialitatea 02.00.01 (chimia anorganică) cuprinde aria de cercetări privind elementele chimice şi substanţele simple şi compuse ce le formează (cu excepţia compuşilor carbonului).

Direcţii de cercetare:

  • Obţinerea elementelor sistemului periodic şi proprietăţile lor;
  • Chimia substanţelor simple şi transformările lor;
  • Chimia compuşilor coordinativi;
  • Chimia bioanorganică;
  • Polimeri anorganici;
  • Soluţii solide aliaje;
  • Legătura chimică;
  • Chimia tehnologică a elementelor şi a substanţelor anorganice.

Studiul legităţilor de bază a sintezei compuşilor coordinativi ai metalelor, elaborarea şi realizarea metodelor de obţinere a compuşilor complecşi, care diferă după: a)natura atomului central; b) tipul de liganzi; c) nuclearitate; d) structura geometrică şi electronică.

Studiul proprietăţilor fizice : a) structura; b) proprietăţile magnetice; c) proprietăţile spectroscopice şi spectrele ; d) conductibilitatea electrică ; e) proprietăţile caloristice ; f) stabilitatea termică.

Studiul proprietăţilor chimice : a) reactivitatea compuşilor; b)proprietăţile catalitice ; c) proprietăţile analitice (transportori de ioni şi molecule, reagenţi pentru electrozi ionselectivi); d) activarea moleculelor mici (O2, H2O, CO,etc.)

Schimbarea proprietăţilor liganzilor în urma coordinării şi căile de obţinere a noi compuşi pe această cale. Procesele template, legităţile de bază şi aplicarea lor în sinteza coordinativă.

Utilizarea compuşilor coordinativi în industrie, biologie, medicină, agricultură.
Specialităţi adiacente:

Specialităţi complementare:

Delimitările de specialităţile adiacente:

Soluţionarea obiectelor necesare în investigaţiile ştiinţifice la specialitatea 02.00.01 necesită utilizarea metodelor specifice unor discipline adiacente:

  • 02.00.04 chimia fizică;
  • 02. 00. 02 chimia analitică;
  • 02.00.03 chimia organică;
  • 02.00.05 electrochimia;
  • 02.00.15 cinetica chimică şi cataliza;
  • 02.00.08 chimia elementorganică.

Totuşi, pentru chimia anorganică metodele şi obiectele de studiu al disciplinelor enumerate sunt folosite în chimia anorganică numai în acea măsură care permite de a obţine o informaţie cât mai amplă şi aprofundată despre compuşii anorganici, fără a aborda atotcuprinzător problemele specialităţilor sus numite.

Chimia fizică prevede elaborarea legităţilor şi utilizarea lor, atât pentru compuşii anorganici cât şi organici, în timp ce chimia anorganică utilizează procedeele şi legităţile chimiei fizice pentru a studia proprietăţile compuşilor anorganici coordinativi.

Chimia analitică formulează legităţile, elaborează şi utilizează metodele calitative şi cantitative de analiză a elementelor compuşilor chimici, în timp ce chimia anorganică utilizează metodele chimiei analitice în scopul determinării compoziţiei compuşilor complecşi.

Corelaţia cu chimia organică constă în utilizarea compuşilor organici în calitate de liganzi în complecşi, precum şi la folosirea compuşilor coordinativi în cataliza organică, precum şi la sinteza unor clase de compuşi organici (exemplu: majoritatea compuşilor organici macrociclici).

Electrochimia este utilizată în chimia anorganică în procesele redox în cazul procedeelor de schimbare a gradului de oxidare a metalului central, precum şi uneori în scopuri de analiză chimică.

Compuşii coordinativi, de rând cu alte tipuri de compuşi sunt obiectul de studiu în cinetica chimică şi sunt utilizaţi pe larg în cataliză.

Compuşii elementoorganici au mult comun cu cei coordinativi, deosebindu-se de ultimii prin trei parametri de bază : tipul de legătură chimică şi un mai larg spectru de elemente ce formează astfel de compuşi, precum şi printr-un şir de proprietăţi ce î-i apropie de chimia organică (solubilitate în solvenţi inerţi, temperaturi de topire şi volatilizare, diferite reacţii tipice compuşilor organici,etc).

Chimia anorganică apelează la legităţile chimiei corpului solid pentru un şir limitat de cazuri, spre exemplu, la folosirea studiilor termogravimetrice.

Unii compuşi complecşi se adeveresc a fi activi în calitate de stimulatori în procesele microbiologice, spre exemplu, la sinteza vitaminei B12.

Unii compuşi complecşi se folosesc în chimioterapie la tratarea unor boli (cancerul, diabetul, anemia, etc.).

Unii compuşi complecşi se adeveresc buni agenţi de combatere a bolilor plantelor ( cloroza, filoxena, etc.).

Tezele de doctorat elaborate la interferenţa specialităţii 02.00.01 „chimia anorganică” cu specialităţile adiacente enumerate mai sus, pot fi prezentate spre susţinere la două specialităţi cu condiţia includerii în componenţa consiliului specializat a specialiştilor respectivi.