Paşaportul specialităţii CHIMIE ORGANICĂ

Domeniul ştiinţific în care se conferă gradul ştiinţific
Chimie

Formula specialităţii
Chimia organică reprezintă domeniul chimiei care studiază structura, proprietăţile şi domeniile de utilizare ale compuşilor carbonului.

Direcţii de cercetare

  • Structura şi reactivitatea compuşilor organici. Dependenţa proprietăţilor fizico-chimice ale lor de structură;
  • Studiul mecanismelor reacţiilor compuşilor organici;
  • Stereochimia compuşilor organici, conformaţia şi configuraţia lor şi influenţa lor asupra proprietăţilor de bază ale compuşilor organici;
  • Sinteza dirijată a compuşilor organici, inclusiv a compuşilor naturali şi a analogilor lor, atât în formă racemică cât şi optic activă;
  • Elaborarea noilor metode de sinteză dirijată: chemo-, structural şi stereoselective sau specifice, cât şi a metodelor netradiţionale catalitice, electrochimice şi fotolitice;
  • Sinteza şi studiul structurii şi proprietăţilor fiico-chimice şi biologice a diferitor clase de compuşi organici (hidrocarburi, compuşi cu heteroatomi, metaloorganici, ciclici, inclusiv heterociclici) şi utilizarea lor în industrie, agricultură şi medicină;
  • Utilizarea metodelor fizico-chimice şi spectrale pentru determinarea structurii compuşilor organici.

Specialităţi adiacente:

Specialităţi complementare:

Delimitările de specialităţile adiacente

Pentru rezolvarea cu succes a problemelor ştiinţifice ce-i revin specialităţii 02.00.03 – “chimia organică” este necesar de a recurge la metodele de cercetare şi analiză ale unelor discipline adiacente, la utilizarea reactanţilor chimici, cât şi la domeniile de aplicare a produşilor organici obţinuţi, ce aparţin la un şir de discipline adiacente: chimia anorganică, chimia analitică, chimia fizică, electrochimia, chimia petrolului, cinetica chimică şi cataliza, chimia cuantică şi modelarea matematică, cromatografie, chimia farmaceutică, farmacognozia, tehnologia produselor sintezei organice fine, cristalografia şi fizica cristalelor, cât şi la discipline complementare: chimia bioorganică, chimia compuşilor naturali şi fiziologic activi, chimia compuşilor macromoleculari, chimia compuşilor elementorganici, biochimia. Disciplinele enumerate pun la dispoziţia chimiei organice nu numai metode de cercetare şi reagenţi, dar şi ariile de utilizare şi aplicare a rezultatelor obţinute în chimia organică.

O mare parte de reactanţi, folosiţi în chimia organică (oxidanţi, reductanţi, catalizator,etc.) aparţin de domeniul “chimiei anorganice”.

În chimia organică se folosesc pe larg metodele chimice (analiza elementală şi funcţională) ce fac parte din domeniul chimiei analitice.

Metodele fizico-chimice (spectroscopia, analiza instrumentală în general) sînt utilizate pe larg la studiul structurii şi reactivităţii compuşilor organici şi mecanismelor reacţiilor în chimia organică, cât şi la identificarea lor, aceste metode aparţinînd “chimiei fizice”.

Tot mai mult şi mai mult în ultimii ani îşi găsesc aplicare în chimia organică metodele “electrochimice” de transformare, care sunt inofensive şi dispun de avantajul purităţii ecologice.

Un domeniul vast de aplicare atât a metodelor de studiu, cât şi a celor tehnologice din chimia organică îl reprezintă disciplina “chimia petrolului”

. Dezvoltarea noţiunilor teoretice ale chimiei organice, cât şi a noilor metode selective şi atom-economice este de neconceput fără specialitatea “cinetica chimică şi cataliza”.

În ultimul timp tot mai larg se folosesc în chimia organică metodele cuantice de calcul şi modelare matematică la elaborarea mecanismelor reacţiilor chimice, la studiul dependenţei dintre structură şi proprietăţile fizico-chimice şi activitatea biologică a compuşilor organici. Aceste metode aparţin de disciplina “chimia cuantică şi modelarea matematică”.

Problemele controlului mersului reacţiilor chimice, cât şi controlul parităţii compuşilor organici şi izolarea lor în stare individuală pot fi rezolvate folosind pe larg metodele specialităţii “chromatografie”.

Elaborările chimiei organice sunt folosite pe larg în industria alimentară, în agricultură, parfumerie, cosmetică, farmaceutică, etc. Pentru asigurarea cantităţilor necesare de compuşi organici şi a calităţii lor sunt necesare serviciile disciplinei “tehnologia produselor sintezei organice fine”.

O direcţie de importanţă vitală şi primordială a chimiei organice constă în sinteza şi studiul activităţii farmacologice a compuşilor organici şi implimentarea lor în domeniul “chimiei farmaceutice şi farmacognoziei”.

O metodă extrem de importantă şi exactă pentru evaluarea structurii şi stereochimiei compuşilor organici cristalini o reprezintă specialitatea “cristalografia şi fizica cristalelor”.

Chimia organică a compuşilor naturali (elaborarea structurii şi stereochimiei, sinteza dirijată, obţinerea analogilor compuşilor naturali) se referă la specialitatea “chimia bioorganică, chimia compuşilor naturali şi fiziologic activi”.

Chimia organică referitor la sinteza monomerilor şi polimerrilor şi studiul lor, cât şi studiul polimerilor naturali constituie domeniul specialităţii “chimia compuşilor macromoleculari”.

Chimia organică contemporană datoreşte majoritatea realizărilor invocării în sinteza organică a derivaţilor, ce ţin de domeniul specialităţii “chimia compuşilor elementorganici”.

Chimia organică prin metodele sale de analiză, sinteza diririjată şi studiul funcţional are atribuţie la specialitatea “biochimie”.

Tezele de doctorat elaborate la interferenţa specialităţilor “chimia organică” cu specialităţile “chimia bioorganică, chimia compuşilor naturali şi fiziologic activi”, “chimia compuşilor macromoleculari”, “chimia compuşilor elementorganici”, “biochimie” pot fi prezentate spre susţinere la două specialităţi cu condiţia includerii în componenţa consiliului specializat a specialiştilor respectivi.

Adresa
Contacte
Toleranță zero corupției

Universitatea de Stat din Moldova 2024 © All Rights Reserved